Frontal - Recesiunea globală şi veriga slabă - de Ion Marin

Evident, lucrurile sunt mai complexe, fiind vorba de aglutinarea unor cauze ce ţin de politica americană a ultimelor decenii. Cum vorbim de globalizare, nu doar sistemul bancar american a fost ameninţat, ci al întregului mapamond. Iată însă că, după unele ezitări, statul american a găsit modalităţile şi resursele spre a controla criza, ba, mai mult, dolarul a câştigat enorm în faţa tuturor celorlalte valute, în primul rând în faţa euro. După un prim moment de derută şi Europa s-a mobilizat spre a contracara criza, deşi mai greu se ajunge la o concluzie în situaţia unei confederaţii nominale, cum ar putea fi socotită Uniunea Europeană.

Ca şi în cazul SUA şi în cel al UE tendinţa este de a împinge efectele crizei în afara sistemului sau spre periferia lui. Aşa se face că statele cu o economie slabă, dependentă de piaţa europeană, dar mai ales de sistemul ei bancar, au cel mai mult de suferit. România, din păcate, se află într-o asemenea postură, chiar dacă BNR a dovedit o atitudine prudenţială permanentă ce va împiedica, după cum se speră, colapsul. Nu vor putea fi evitate însă costurile majore, vizibile în scăderea puterii de cumpărare a leului şi în deprecierea sa faţă de celelalte valute, în principal euro şi dolarul. Din păcate, o resuscitare a leului pare cu totul improbabilă în condiţiile în care guvernanţii au deschis Cutia Pandorei a majorărilor salariale în lanţ, fapt ce a atras deja şi mărirea preţurilor.

Toate acestea se vor traduce în deficit bugetar şi presiuni inflaţioniste alarmante, imposibil de stăpânit exclusiv prin măsurile întreprinse de Banca Naţională.

Ideea ministrului de finanţe de a se convoca Consiliul Suprem de Apărare nu este cu totul hazardată în acest context, dovedind tot mai clar că pericolul recesiunii nu mai poate fi ignorat.

Oricum, este timpul unor dezbateri responsabile care să surmonteze interesele electorale de moment  şi să aducă în prim plan interesul naţional de durată.