Autorităţile italiene au anunţat o nouă măsură din seria care revoltă, de luni de zile, opinia publică internaţională. De această dată, reacţiile au fost, însă, mai prompte şi mai vehemente ca până acum.

Pentru că, întradevăr, iniţiativa amprentării romilor reprezintă o exagerare ce naşte o mare îngrijorare.
 
Ideea nu e nouă. Încă de acum două luni, ministrul de externe italian, Franco Frattini, evoca posibilitatea creării unei baze electronice de amprente. Iată că, sub pretextul unui recensământ care vizează identificarea romilor, ministrul de interne Roberto Maroni a anunţat, acum, trecerea la fapte, declarând că doreşte să dispună amprentarea imigranţilor romi, inclusiv a copiilor. Nu doar presa occidentală a criticat iniţiativa, ci şi Comisia Europeană, prin purtătorul ei de cuvânt. Acesta a declarat că măsura încalcă normele europene antidiscriminare şi drepturile fundamentale ale omului, precizând că, în momentul în care statul italian va decide să folosească un instrument legal pentru punerea în practică a acestor declaraţii, Comisia Europeană va interveni.
 
De fapt ce deranjează aici în primul rând? Nu doar practica în sine, cât mai ales discriminarea pe criterii etnice şi rasiale. În acest sens, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, UNICEF, organizaţie care şi-a declarat “stupoarea şi îngrijoarea” faţă de această intenţie, a avertizat că măsaura încalcă o convenţie semnată de Italia în 1991 şi că poate fi aplicată doar dacă se iau amprentele tuturor copiilor din
Italia.

„Copiii romi nu sunt diferiţi de alţi copii, iar mulţi dintre ei sunt cetăţeni italieni cu drepturi depline. Mai mult, copiii nu pot şi nu trebuie să fie trataţi ca adulţii”, a punctat Vincenzo Spadaforta, preşedintele UNICEF Italia. La rândul său, fostul preşedinte al comunităţii evreieşti din Italia, Amos Luzzato, a declarat ca iniţiativa îi aduce aminte de modul în care erau trataţi evreii în vremea lui Mussolini.

“Începi astfel, apoi treci la excluderea din şcoli, clase separate şi discriminare generală”, spunea el.
 
Comparaţia nu e singulară. După ce a vizitat o tabără de romi de lângă Roma, la începutul lunii Iunie, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas Hammerberg, a apreciat că “naziştii şi fasciştii foloseau aceleaşi metode pentru a-i izola, în anii 30. Nu este de mirare că sunt inspăimântaţi”. “Fişarea etnică” a fost criticată şi de Biserica Catolică. “În felul acesta se tăgăduieşte umanismul creştin care a făcut din Italia portdrapelul drepturilor omului: o naţiune nu se poate baza numai pe Produsul Intern Brut dacă vrea să aibă un rol demn în lumea globalizată. Nu se poate criminaliza saracia. Decăderea din drepturi a părinţilor este o chestiune serioasă, şi în loc să-i sustragi pe copii, li se pot acorda
 ajutoare părinţilor copiilor de romi pentru a-i califica drept mediatori culturali şi a sprijini o acţiune de educare’”, a declarat arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretar al Consiliului Pontifical pentru Imigraţie, referindu-se la justificarea lui Maroni ca amprentarea va avea scopul de a-i feri pe copiii romi să mai fie exploataţi pentru cerşit şi alte acţiuni infracţionale. Nici clasa
 politică italiană nu a rămas insensibilă: “Guvernul vrea să schimbe datele democraţiei noastre şi să pună în discuţie bazele solidarităţii, luând amprentele digitale copiilor de romi ca şi cum aceştia ar fi nişte criminali înrăiţi”, a afirmat vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Rosy Bindi.
 
De fapt, întregul pachet de măsuri de securitate din Italia este nu doar controversat, ci şi îngrijorător. Vă amintesc că deja a fost adoptat un decret-lege pentru instituirea acestor norme, ce urmează să fie, în perioada următoare, discutate în Parlamentul de la Roma şi, foarte probabil având în vedere majoritatea dreptei, adoptate. Pe lângă măsurile restrictive, legile securităţii, însă, prevăd şi suspendarea a circa 100.000 de procese de furt, fraudă şi corupţie, pentru a face loc unor fapte chipurile mai grave în programul de lucru al instantelor de judecată. Printre cei favorizaţi de această se află, întâmplător nu-i aşa, însuşi premierul Silvio Berlusconi şi oficialii acuzaţi de mită în scandalul “petrol contra hrană” din Irak.
 
Din păcate, ceea ce se întâmplă în Italia nu mai poate fi justificat în niciun fel. Închizând ochii în continuare la astfel de derapaje de la statul de drept şi de la democraţie, Uniunea Europeană nu ar face decât să legitimeze tacit, în interiorul graniţelor sale, un model autoritar-extremist.

---

Autor : ---
Data publicării: 04 Iul 2008 - 00:05