Nu doar clasa politicã, ci mai ales alegãtorii au ajuns rapid la o concluzie: votul uninominal a însemnat o „þeapã” de zile mari! Acordul cvasigeneral, determinat de oportunism ºi de adversitãþi asupra schimbãrii sistemului de vot a fãcut ca ideea acestuia sã fie înghiþitã, practic, pe nemestecate!
Nu vreau sã intru în corul celor care acum, dupã rãzboi, deplâng cu lacrimi cât pumnul sistemul ãsta de vor uninominal. Dar nu pot sã nu remarc, odatã în plus, modul în care se fac lucrurile la noi: întâi se taie, abia apoi se mãsoarã. Ba, mai mult, acum apar mãrturii de genul: „da, ºtiam cã în cel puþin 25% dintre mandate aºa se va întâmpla.
Oricât de relative ar fi la noi noþiunile fundamentale, este clar cã, formal cel puþin, alegerile legislative au fost câºtigate de reprezentanþii dreptei.
Ce a adus votul de duminicã? În primul rând confuzie ºi dezorientare. Rãmân memorabile secvenþele din momentul anunþãrii rezultatelor exit-poll-ului, un fel de alba-neagra cu stânga-dreapta. Efuziune la social-democraþi; aºteptare încordatã ºi încleºtatã la democrat-liberali; nedumerire ºi surprizã la liberali. Toþi, însã, au izbucnit în urale, considerându-se câºtigãtori. Geonã a fãcut dovada lipsei de maturitate politicã lansându-se într-un discurs triumfalist; Boc, fericit cã a câºtigat dreapta, dar nefericit cã scorul nu îndreptãþea speranþele; Tãriceanu, lãudându-ºi performanþele de care nu se face în niciun fel vinovat.
Ultimele evenimente petrecute pe teritoriul nostru naþional îndreptãþesc un gând referitor la imaginea þãrii noastre în strãinãtate. Sã ne amintim cã în urmã cu câtva timp ne-a vizitat þara James Grunig, specialist în relaþii publice, profesor emerit la Universitatea din Maryland. Câþiva colegi de-ai noºtri de breaslã au vrut sã ºtie cum este apreciat „brand-ul România” în Statele Unite.
Nu de puþine ori, pânã în prezent, analiºtii (cei mai mulþi, autoproclamaþi), au lansat teza incapacitãþii electoratului care se prezintã la vot de a decela între demagogie ºi competenþã, lãsându-se înºelat de promisiunile fãrã acoperire, în timp ce unica salvare ar fi putut sã provinã de la eºaloanele dezamãgite sau dezinteresate, care renunþã sã-ºi exercite dreptul democratic de a decide cine sã reprezinte interesele întregii naþii.
Considerate costisitoare de mulþi editori, târgurile de carte sunt, fãrã îndoialã, un bun prilej de informare, de cunoaºtere reciprocã ºi, adesea, momente favorabile din punct de vedere comercial. Desigur, aici pãrerile sunt împãrþite: unii spun cã au fãcut vânzãri pentru un an întreg, alþii sunt mai rezervaþi sau de-a dreptul sceptici, raportând preþul închirierii unui spaþiu cât de mic, în general costurile, la valoarea câºtigului.
Cel de-al ºaselea scrutin legislativ este primul care are loc într-un context cu totul diferit de celelalte. Nu doar modificarea sistemului de vot - de la listã la uninominal – ci, mai ales perspectiva economicã imediatã este cea care face ca alegãtorii sã abordeze la nivel diferit acest scrutin.
Criza economicã ºi financiarã a schimbat radical miza alegerilor din 30 noiembrie. Sã fim oneºti: în urmã cu numai douã luni, miza era gestionarea bunãstãrii, creatã de cei opt ani de creºtere economicã în ritmuri înalte.
Dacã sistemul de vot uninominal are, la ceastã orã, când nu i se cunosc cu exactitate efectele ºi implicaþiile, o valoare, aceasta constã în faptul cã nimeni, nici unul dintre candidaþi, nu ai locul asigurat.
Prevenirea electoralã a crizei este ultima gãselniþã a guvernului Tãriceanu, pentru care cea mai acutã manifestare a dezastrului economic este revigorarea vânzãrilor de maºini noi, în dauna celor „second hand”.
S-ar zice cã Traian Bãsescu a renunþat sã mai combine anticipat partidele câºtigãtoare în vederea desemnãrii premierului. Cel puþin aºa reiese din ce a declarat: discutãm cu rezultatele pe masã. Sondajele preliminare demonstreazã cã niciunul dintre cele trei partide ce ºi-au anunþat deja candidatul la funcþia de prim-ministru nu întrunesc rigorile impuse de Constituþie ºi cu atât mai puþin de Bãsescu.
O veche practicã a propagandei, indiferent de culoare politicã, stabileºte cã adesea este bine sã creezi fantome “potenþiale” ºi pe care, cu verb acid, sã le distrugi, sau mai bine spus, sã vrei sã le distrugi.
Mai sunt doar câteva zile în care candidaþii ar putea sã mai facã câte ceva pentru ca cei cu drept de vot sã se urneascã, duminicã, de acasã, ºi sã punã în urne buletinul cu ºtampila pe numele lor.
Mult Prea Cuviosul George Becali îºi dã în petic în plinã campanie electoralã creºtinã: dã în gât Biserica! Ca ºi cum ar fi o amantã care l-a înºelat iar acum îi cere înapoi basmalele ºi mãrgelele cu care i-a cucerit sentimentele.
Cel mai aiuritor lucru în campania electoralã sunt, ca de obicei, sondajele de opinie. Se fac, astfel, în continuare sondaje despre intenþia politicã de vot, în condiþiile în care se ºtie cã, în sistemul uninominal, un partid poate avea 15% din votul politic, dar sã nu intre în Parlament.
Desigur, fenomenul crizei economice nu se încadreazã între lucrurile agreabile din viaþa unei colectivitãþi. Este, pânã la urmã, un soi de catastrofã naturalã, precum un cutremur sau un tsunami, care loveºte necruþãtoe ceea ce întâlneºte în cale. Dar, dupã fiecare eveniment de acest gen, oamenii se ridicã ºi merg mai departe.
Biblia contine, ca un element de proeminenta narativa, Cartea Judecatorilor. Cartea corespunde etapei din istoria poporului evreu in care acesta era dominat politic de mici potentati locali, a caror autoritate consta , in principal, in dreptul de a emite sentinte judecatoresti. Profetul Samuel argumenteaza inflacarat, ne amintim, in contra tendintei poporului de a trece la predominanta puterii executive asupra celei judecatoresti, dar fara efect: Cartii Judecatorilor ii urmeaza Cartile Regilor.
Omul nostru, intrat în vârsta a treia, scrie. Scrie mereu, dupã-amiaza, seara, dimineaþa. Spre ora prânzului face, de obicei, o pauzã. Uneori îºi permite chiar un rãgaz mai lung pentru a-ºi contempla opera
Atunci când efectele crizei financiare din America s-au propagat în afarã, primul sector afectat a fost unul dintre cele care fãcuserã sã „duduie” economia româneascã: imobiliarele.
Dezvãluire ºocantã: pe când nu era ministru, actualul titular al Internelor ar fi fost implicat într-un caz de trafic ºi consum de droguri! Bomba a fost aruncatã tocmai de fostul ºef al Agenþiei Naþionale Antidrog, chestorul pensionat Pavel Abraham.
Joi încep la Paris lucrãrile unei organizaþii prea puþin cunoscutã în România, Reþeaua Parlamentarilor pentru Banca Mondialã, care este un important partener al Bãncii Mondiale în definirea ºi implementarea politicilor publice pentru dezvoltare.
Lista parlamentarilor „absenteiºti”, furnizatã de IPP (Institutul de Politici Publice), un ONG de care auzim rar fãrã sã-i simþim lipsa, ne-ar pune pe gânduri, dacã fãcãtura nu s-ar vedea din avion.
Împreunã cu mai mulþi colegi de breaslã, în urmã cu câteva seri am urmãrit emisiunea “Naºului”, în care chestorul ºef, preºedintele Agenþiei Naþionale Anti-Drog (pânã nu de mult), dl. prof.univ.dr. Pavel Abraham, se ocupa mai îndeaproape de ministrul actual de interne, dl. Cristian David.
Eu cred cã nici Tãriceanu însuºi nu mai ºtie ce meandre ale concretului a parcurs taxa „de primã înmatriculare”, în jurul cãreia se învârte precum câinele în jurul cozii, Guvernul.
