Olandezul Semmy Schilt și thailandezul Buakaw Por. Pramuk sunt campionii pe 2006 ai celor mai cunoscute circuite de arte marțiale, K1 și K1 Max, cei doi fiind obișnuiți cu aerele tari ale clasamentelor, Schilt fiind campionul en-titre din K1 înaintea finalei din acest an iar Por. Pramuk a fost vicecampion K1 Max în 2005 înainte de a câștiga titlul din acest sezon.
Sezonul 2006 a adus 18 gale K1 și K1 Max și se va încheia cu gala specială K1 Dynamite programată chiar înainte de trecerea în 2007 la Kyocera Dome din Osaka, Japonia.
Sezonul a început pe 4 februarie cu gala K1 World Max Japonia de la Saitama Super Arena, gală în care a avut loc o piramidă de opt câștigată de japonezul Yoshihiro Sato în dauna unor rivali precum Hayato, Tatsuji, Akira Ohigashi sau Akeomi Nitta, și câteva super-fight-uri în care au putut fi urmăriți Masato, Ian Schaffa, Buaka Por. Pramuk, Mike Zambidis sau Hakuto. Cel mai spectaculos moment al serii l-a reușit însă lituanianul Remigijus Morkevicius care l-a făcut KO în numai opt secunde pe japonezul Shingo Garyu în primul super-fight al galei.
Pe 25 februarie, la Busan, a avut loc o nouă gală K1 Max intitulată K1 Fighting Network Khan, în care piramida de opt a fost câștigată de sud-coreanul Chi Bin Lim în fața unor adversari precum Lee Soo Hwan sau Shingo Garyu, iar în super-fight-uri Virgil Kalakoda l-a învins după prelungiri pe Tae Woong Shin Bi din Thailanda, iar Andy Souwer, campionul K1 Max en-titre l-a învins clar la decizie, 3-0, pe sud-coreanul Pan Soo Kim.
Prima gală K1 a avut loc pe 5 martie la Auckland, K1 Oceania, gală în care piramida de opt a fost câștigată de surprinzătorul australiano-polonez Paul Slowinski în fața unor nume mai cunoscute precum Cyril Abidi, Hiraku Hori sau marea speranță olandeză, Badr Hari. În super-fight-uri au putut fi urmăriți la lucru sud-africanul Francois Botha, brazilianul Ray Sefo și olandezul Peter Aerts, care l-a învins la decizie pe campionul en-titre, olandezul Semmy Schilt.
Pe 15 martie, la Tokyo, a avut loc gala Sammy Presents HERO’S, gală în care au avut loc 10 lupte unu contra unu, fără piramidă. În cele mai spectaculoase lupte, olandezul Melvin Manhoef l-a învins prin KO după aproape o repriză pe japonezul Shungo Oyama, francezul Jerome Le Banner l-a învins prin KO după 124 de secunde pe americanul Jimmy Ambriz, japonezul Genki Sudo l-a învins după o repriză de departajare pe danezul Ole Baguio Laursen iar japonezul Hideo Tokoro l-a învins prin KO după numai 49 de secunde pe compatriotul său, Yoshinori Ikeda.
Pe 5 aprilie, tot la Tokyo, a avut loc turneul de calificare pentru finala K1 Max din iunie. S-au impus, și au obținut astfel bilete pentru marea finală, olandezul Andy Souwer, campionul en-titre, olandezo-armeanul Gago Drago, cu victorie la danezul Ole Laursen, japonezul Yoshihiro Sato, cu victorie la grecul Mike Zambidis, japonezul Takayuki Kohiruimaki, cu victorie la sud-coreanul Chi Bin Lim, olandezul Albet Kraus, thailandezul Buakaw Por. Pramuk, cu victorie după o repriză de departajare la sud-africanul Virgil Kalakoda, și japonezul Masato care l-a învins prin KO pe lituanianul Remigijus Morkevicius.
Pe 29 aprilie a avut loc primul turneu de calificare de la Las Vegas, turneu găzduit de Mirage Hotel și câștigat surprinzător de germanul Chalid Die Faust, unul dintre cei mai subțiri sportivi din circuitul K1. Die Faust s-a impus în fața unor rivali precum Kengo, Scott Lighty, Yusuke Fujimoto, Carter Williams sau Garry Goodridge, pe care l-a învins în finala cu un spectaculos KO deși între cei doi sportivi este o diferență de 23 de kilograme. În super-fight-uri au putut fi urmăriți la lucru Stefan Leko, Ruslan Karaev, Semmy Schilt, Musashi și Hong Man Choi.
A doua gală Semmy Presents HERO’S a avut loc tot la Tokyo, pe 3 mai, și i-a avut în prim plan pe Antonio Silva, Tom Erikson, Akebono, Don Frye, Hideo Tokoro, Caol Uno și Norifumi KID Yamamoto, care l-a făcut KO după numai patru secunde pe Kazuyuki Miyata.
K1 Amsterdam s-a desfășurat pe 13 mai, în fața a aproape 18.000 de spectatori, și a fost marcată de plecare americanului Bob Sapp de la gală chiar înainte de lupta cu olandezul Ernesto Hoost, astfel că veteranul cvadruplu campion a trebuit să se bată într-un super-fight cu prietenul său, Peter Aerts, plecat de la masă pentru a ajunge la timp la sală. Piramida a fost câștigată de elvețianul Bjorn Bregy în fața lui Alexey Ignashov, Melvin Manhoef, Freddy Kemayo sau Naoufal Iron Leg, în timp ce în super-fight-uri, alături de Aerts și Hoost, au mai putut fi urmăriți la lucru Jerome Le Banner, Remy Bonjasky, Semmy Schilt, Lloyd Van Dams, Gago Drado și Ramon Dekker.
K1 Seul a avut loc pe 3 iunie în fața a 15.000 de spectatori și a fost câștigată de japonezul Yusuke Fujimoto împotriva unor adversari precum Kaoklai Kaennaorsing, Tyuioshi Nakasako, Mourad Bouzidi și Min Soo Kim. În super-fight-uri au luptat Semmy Schilt, Hong Man Choi, Ray Sefo, Ruslan Karaev și Peter Aerts.
Pe 30 iunie, la Yokohama, în fața a 17.000 de spectatori, s-a desfășurat finala K1 Max. În meciurile de rezervă sau super-fight-uri s-au impus Mitsugu Noda, Yodsanklay Fairtex, Artur Kishenko, Tatsuji și Fernando Caleros. În sferturile de finală, japonezul Masato l-a învins la decizie, 3-0, pe compatriotul său, Takayuki Kohiruimaki, olandezul Andy Souwer l-a învins prin KO în repriza a treia pe sud-africanul Virgil Kalakoda, olandezo-armeanul Gago Drago l-a învins la decizie, 3-0, pe olandezul Albert Kraus, iar thailandezul Buakaw Por. Pramuk l-a învins prin KO în repriza a doua pe japoonezul Yoshihiro Sato. În semifinale, olandezul Andy Souwer l-a învins la decizie, 3-0, pe japonezul Masato, iar thailandezul Buakaw Por. Pramuk l-a învins la decizie, 3-0, pe olandezo-armeanul Gago Drago. În marea finală, Por. Pramuk l-a învins prin KO în finalul reprizei a doua pe Andy Souwer, deținătorul trofeului, și a preluat de la acesta titlul.
