Tenisul masculin a fost dominat în 2006, ca şi în anii precedenţi, de elveţianul Roger Federer, deja unul dintre cei mai galonaţi jucători din istorie deşi are numai 24 de ani. Federer a încheiat anul pe locul întâi în clasamentul ATP şi a câştigat Turneul Campionilor de la Shanghai după ce a dominat practic şi celelalte turnee important disputate pe parcursul anului.

În finala Mastersului de la Shanghai, din noiembrie, Federer l-a învins pe americanul James Blake, 6-0, 6-3, 6-4, elveţianul câştigând turneul de o manieră categorică, cinci victorii din cinci posibile şi doar două seturi pierdute deşi i-a avut ca adversari pe David Nalbandian, Andy Roddick, Ivan Ljubicic, Rafael Nadal, rivalul care încă nu a reuşit să se afirme pe deplin la nivelul lui Federer, şi James Blake.

În luna ianuarie, Federer a câştigat Australian Open, 5-7, 7-5, 6-0, 6-2 cu cipriotul Marcos Baghdatis, în martie a triumfat la Indian Wells, 7-5, 6-3, 6-0 cu James Blake, şi la Miami, 7-6, 7-6, 7-6 cu croatul Ivan Ljubicic, în aprilie a pierdut finala de la Monte Carlo în faţa lui Rafael Nadal, în mai a pierdut la Roma şi la Rolland Garros în faţa aceluiaşi Nadal, dar a revenit la Wimbledon, unde şi-a luat revanşa în faţa lui Nadal, a urmat luna august cu victorie în Mastersul Canadei şi start bun la US Open, grand-slem pe care avea să-l câştige finalmente la începutul lui septembrie, sezonul de toamnă culminând cu victoria din noiembrie, de la Turneul Campionilor, după ce Federer a mai câştigat Mastersul de la Madrid şi a reuşit o victorie istorică pe teren propriu, la Basel, unul din puţinele turnee pe care nu reuşise să şi le treacă în palmares până în acest an.

În 2006 s-au mai remarcat în tenisul mondial masculin spaniolul Rafael Nadal, rusul Nikolay Davydenko, americanii James Blake şi Andy Roddick, spaniolii Tommy Robredo şi David Ferrer, croaţii Ivo Ljubicic şi Mario Ancic, chilianul Fernando Gonzalez, germanul Tommy Haas, cipriotul Marcos Baghdatis, cehul Tomas Berdych, finlandezul Jarkko Nieminen, sârbul Novak Djokovic şi câţiva puşti care ar putea domina tenisul mondial în doi-trei ani, francezul Richard Gasquet şi englezul Andy Murray.

În turneele de dublu s-a remarcat cuplul de gemeni americani Bob şi Michael Bryan, câştigători clari ai numeroase concursuri, iar în Cupa Davis s-a impus echipa Rusiei, 3-2 la Moscova, în finala cu Argentina, Marat Safin şi, mai ales, Nikolay Davydenko, neavând probleme în condiţiile în care oaspeţii au stat doar în David Nalbandian, Juan Ignacio Chela şi Jose Acasuro nereuşind să se ridice la nivelul liderului de echipă.

Spre deosebire de tenisul mondial masculin, cel feminin nu a avut o favorită certă, rezultatele şi trofeele fiind împărţite între mai multe jucătoare precum Justin Henin Hardenne, câştigătoarea Mastersului campioanelor de la Madrid, 6-4, 6-3 cu Amelie Mauresmo în finală, franţuzoaica Mauresmo, Maria Sharapova, Elena Dementieva, Kim Clijsters, Lindsay Davenport, Martina Hingis, Nadia Petrova sau Svetlana Kuzneţova.

Sezonul a început în ianuarie cu turneul de la Auckland cu victoria franţuzoaicei Marion Bartoli, şi a continuat cu victoriile lui Justinne Henin Hardenne la Dubai, Nadia Petrova la Doha, Maria Sharapova la Indian Wells, Svetlana Kuzneţova la Miami, Nadia Petrova la Amelia Island, Martina Hingis la Roma, Vera Zvonareva la Cincinnati, Elena Dementieva la Los Angeles, Ana Ivanovic la Montreal, Svetlana Kuneţova la Beijing, Marion Bartoli la Tokyo, Nadia Petrova la Stuttgart, Anna Chakvetadze la Mosocva şi Maria Sharapova la Zurich, în cele mai importante turnee ale anului, pe lângă cele patru turnee de grand-slem câştigate de Amelie Mauresmo (Australian Open, Wimbledon), Justine Henin Hardenne (Rolland Garros) şi Maria Sharapova (US Open).

În turneele de grand-slem pentru dublu feminin s-au impus Yan şi Zheng la Australian Open şi la Wimbledon, Raymond şi Stosur la Rolland Garros şi Dechy şi Zvonareva la US Open.