Germania a găzduit în 2006 a 18-a ediţia a Campionatului Mondial de fotbal, poate cea mai grandioasă şi, în mod sigur, cea mai bine organizată de până acum, toate cele 64 de partide disputându-se cu casa închisă chiar dacă au jucat formaţii precum Iran, Angola, Togo, Ucraina, Germania, Brazilia sau Anglia.

Spectaculoasă Brazilie pornea ca mare favorită iar antrenorul principal, Carlos Alberto Parreira, putea fi pus în situaţia de a crea trei sau patru loturi competitive pentru acest turneu final din jucătorii avuţi la dispoziţie.

La competiţie au participat 32 de formaţii, împărţite în opt grupe de câte patru echipe, rezultând astfel 64 de partide, găzduite de 12 stadioane futuriste, tipic germane, Stadionul Olimpic din Berlin (74.176 de locuri), Signal Iduna Park din Dortmund (67.000 de locuri), Allianz Arena din Munchen (66.016 locuri), Stadionul Gottlieb Daimler din Stuttgart (54.267 de locuri), Veltins Arena din Gelsenkirchen (53.804 locuri), AOL Arena din Hamburg (51.055 de locuri), Commerzbank Arena din Frankfurt (48.132 de locuri), Stadionul Rhein Energie din Koln (46.120 de locuri), AWD Arena din Hannover (44.652 de locuri), Stadionul Zentral din Leipzig (44.199 de locuri), Stadionul Fritz Walter din Kaiserslautern (43.450 de locuri) şi Stadionul Easy Credit din Nuremberg (41.926 de locuri), dar multe dintre aceste stadioane au purtat pe perioada turneului denumirea de Stadionul Cupei Mondiale datorită unor probleme legate de sponsori.

Germania a beneficiat de câteva favoruri ca şi ţară gazdă iar principalele două au fost o grupă uşoară, cu trei echipe de mâna a doua, Ecuador, Polonia şi Costa Rica, dar şi un program făcut în aşa fel încât dacă lucrurile ar fi decurs normal, elevii lui Jurgen Klinsmann să ajungă să joace finala cu Brazilia, ca o reeditare a finalei Mondialului disputat în Asia în 2002.

FAZA GRUPELOR

Germania a dominat grupa A obţinând trei victorii din trei posibile dar Ballack şi compania au avut mari emoţii în meciul doi, cu Polonia, câştigat în prelungiri datorită reuşitei lui Oliver Neuville. În rest, Germania – Costa Rica 4-2, Germania – Ecuador 3-0, Ecuador – Polonia 2-0, Ecuador – Costa Rica 3-0, Polonia – Costa Rica 2-1, iar pe locul doi, în spatele Germaniei, a sosit Ecuadorul chiar dacă Polonia era considerată favorită.

Fără să strălucească, Anglia a câştigat grupa B, 1-0 încâlcit cu Paraguay, 2-0 pe final cu Trinidad Tobago şi 2-2 după un meci spectaculos cu Suedia. Nordicii au încheiat cu şansă pe locul doi după ce au fost ţinuţi în şah de Trinidad Tobago, 0-0, şi au învins cu 1-0 pe Paraguay, gol Freddie Ljungberg în minutul 89. Paraguay a învins pe Trinidad Tobago cu 2-0.

Argentina şi Olanda au dominat grupa morţii cu Coasta de Fildeş şi Serbia Muntenegru, dar Portocalele Mecanice au avut mari emoţii iar africanii au evoluat excelent în toate cele trei meciuri dar lipsa de experienţă la un turneu de asemenea anvergură şi-a spus cuvântul. Marea dezamăgire a grupei, şi a turneului, a fost Serbia Muntenegru, plavii pierzând fără drept de apel toate cele trei partide, 0-1 cu Olanda, 2-3 cu Coasta de Fildeş şi 0-6 cu Argentina, scorul campionatului.

Fără să forţeze, Portugalia a câştigat grupa D cu trei victorii din trei posibile, 1-0 cu Angola, 2-0 cu Iran şi 2-1 cu Mexic, mexicanii terminând pe doi după 3-1 cu Iran şi 0-0 cu Angola.

Grupa E a adus în prim plan marea surpriză a competiţiei, selecţionata Ghanei. Debutantă la un turneu final de asemenea anvergură, echipa ghaneză a evoluat fără complexe şi cu Appiah, Essien, Mensah sau Amoah în mare formă, a eliminat favorite precum SUA, 2-1, şi, mai ales, Cehia, 2-0. Italia a câştigat grupa după 2-0 cu Ghana, 1-1 cu SUA şi 2-0 cu Cehia.

Fără să strălucească, Brazilia a câştigat grupa F cu trei victorii din trei posibile dar grupa va rămâne în memoria microbiştilor graţie meciului decisiv dintre Australia şi Croaţia, meci distrus de arbitrul englez Graham Poll care i-a acordat trei cartonaşe galbene croatului Josip Simunic înainte de a-l eliminat. Brazilienii au evoluat mai mult din talent şi au învins Croaţia cu 1-0, gol Kaka, 2-0 cu Australia, goluri Adriano şi Fred, şi 4-1 cu Japonia, goluri marcate de Ronaldo, de două ori, Juninho şi Gilberto.

Elveţia a câştigat surprinzător grupa G, o grupă în care Franţa a evoluat modest şi a fost la un pas să rateze calificarea în optimile de finală după egalurile cu Elveţia şi Coreea de Sud. Dacă sud-coreenii reuşeau să învingă Elveţia în ultima etapă, trimiteau Franţa acasă, dar europenii s-au impus cu 2-0, goluri marcate de Senderos şi Frei.

Spania a zburdat prin grupa H, 4-0 cu principala contracandidată, Ucraina, 3-1 cu Tunisia şi 1-0 cu Arabia Saudită într-un meci în care ibericii au folosit echipa a doua. La prima participare la un turneu final, Ucraina s-a calificat în optimi după 4-0 cu Arabia Saudită şi 1-0 cu Tunisia.

În optimile de finală s-au calificat nu mai puţin de 10 din cele 14 formaţii europene participante la turneul final, trei formaţii din America de Sud, una din America Centrală şi de Nord, una din Oceania şi una din Africa.