Conform unui studiu facut de Fundatia Heritage, la inceputul anului acesta, Statele Unite ale Americii au iesi pe locul 11 din 150 de state, in ceea ce priveste mediile economice libere din lume. În topul celor mai puțin iubiți lideri conduce însă detașat George W. Bush.
Desi pozitia este una buna, SUA se afla in coborare fata de anii trecuti, la fel ca si in rezultatele studiului BBC despre increderea acordata marilor puteri. Astfel, in sondajul international comandat de BBC, SUA au cea mai negativa imagine. Parerile negative ale respondentilor (din 33 de tari) depasesc cu mult parerile pozitiva, SUA ramanand, pe acelasi plan cu Rusia, in topul tarilor in care opinia publica nu are incredere. Explicatiile specialistilor identifica publicitatea negativa in jurul scandalurilor privind tratamentul aplicat necombatantilor ca fiind principalul factor care a determinat rezultatul nefavorabil pentru SUA.
Actualul presedinte al Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, este de departe cel mai putin iubit lider din istoria americana, in mare parte din cauza rozboaielor din Afganistan si Irak. Cu toate acestea, presedintele SUA nu pierde nici o ocazie, asa cum a fost si la inceputul lunii februarie, in discursul sau anual despre 'starea natiunii', pentru a reafirma pozitia de lider mondial al statului pe care il conduce, dar si necesitatea de a-si pastra aceasta pozitie.
La inceputul acestui an, un cunoscut expert american de arme nucleare, David Albright, a declarat ca, de fapt, SUA nu are dovezi palpabile pentru a dovedi ca Iranul detine arme nucleare. Albright a declarat ca autoritatile americane, se folosesc de mass- media pentru a lansa niste informatii pe care ei insisi nu le pot face publice, neavand probele necesare.
In aceste conditii, insa, SUA a continuat, pe parcursul anului 2006, sa isi intensifice avertismentele fata de Iran, pana la a se ajunge la amenintari cu actiuni militare. Asupra administratiei de la Casa Alba s-au facut presiuni, in luna mai, pentru a renunta la ideea de razboi si a se aseza la masa de negocieri. Presiunile au venit atat de la nivel international, cat si din partea moderatilor americani, din Partidul Democrat, dar si din cel Republican. La aceasta au contribuit si semnalele din ce in ce mai directe venite din partea administratiei iraniene, care vroia sa ajunga la negocieri directe.
La inceputul lunii iunie, presedintele american a anuntat cu mandrie uciderea liderului retelei al - Qaida din Irak, prezentand-o ca pe o grea lovitura data pentru organizatie si o victorie in razboiul global impotriva terorismului. La doar o saptamana de la acesta anunt, Bush a fost pus in fata unei situatii contrare.
Cu ocazia participarii sale la Viena, la summitul UE - SUA, mii de protestatari au iesit pe strazi, pentru a-si dovedi convingerea ca adevaratul 'lup rau' locuieste la Washington. Momentul a coincis cu publicarea rezultatelor unui studiu facut de 'Financial Times' din care reiesea ca 36% din Europeni sunt de parere ca SUA este marea amenintare la adresa stabilitatii mondiale, in timp ce Iranul a adunat doar 30% din voturi.
Pe perioada verii, SUA a dus o politica externa agresiva. Presedintele Bush a intalnit liderii mai multor state, in incercarea de a inchega aliante pentru a face presiuni asupra altor state. Bush s-a intalnit cu responsabilii din Arabia Saudita, dar si cu cei egipteni, pentru a gasi mijloace de presiune asupra Siriei. De partea cealalta, secretarul de stat american, Condoleezza Rice a a puratat discutii cu oficialii israelieni, palestinieni, dar si libanezi, in ciuda faptului ca SUA a refuzat sa ceara o incetare a focului in Liban, ceea a facut-o sa para de partea Israelului. Datorita manifestatiilor antiamericane, Egiptul, Arabia Saudita si Iordania au refuzat sa o primeasca pe Rice.
Pe 31 august, ultimatumul acordat Iranului pentru a inceta activitatile nucleare a expirat, iar guvernul de la Teheran a refuzat conditiile impuse, sustinand ca programul nuclear desfasurat are scopuri pasnice.
La inceputul lunii septembrie, cu doar cateva zile inaintea comemorarii a cinci ani de la atentatele de la 11 septembrie, Bush recunoaste existenta inchisorilor CIA si da de inteles ca nu intentioneaza sa le inchida. Reactiile nu intarzie sa apara in Parlamentul European, iar Romania, alaturi de celelalte tari care apareau pe lista tarilor care ar fi putut gazdui astfel de centre, trebuie sa dea explicatii la acuzatiile de complicitate la abuzurile comise de CIA.
Din luan septembrie, presedintele Bush incepe pregatirea pentru alegerile din COngres din luna noiembrie. Dupa ce, in februarie, SUA a semnat un acord cu Romania, in septembrie vine randul Serbiei, care incheie un acord, dupa ce, in urma cu sapte ani, armatele americane bombardasera acest teritoriu. In aceeasi perioada, o tentativa de atentat asupra ambasadei americane din Siria, dejucata de autoritatile de la Damasc, aduc o imbunatatire in relatiile dintre cele doua state. In aceeasi incercare de a mai castiga voturile electoratului, presedintele Bush decide construirea unui zid de peste 1.100 de kilometri la granita cu Mexicul, pentur a limita numarul imigrantilor . Problema imigrantilor este una dintre principalele puncte in campania de reinnoire a Congresului American.
In cele din urma, pe 7 noimebrie, administratia americana ajunge la alegeri. Presedintele Bush intra in competitie cu o scadere majora a numarului de sustinatori. 435 de mandate din Camera Reprezentantilor, 33 de locuri din Senat si 36 de mandate de guvernator au fost puse in joc. Bush pierde, insa, majoritatea pentru urmatorii doi ani de mandat, iar schimbarile nu intarzie sa apara. La cateva ore dupa victoria democratilor, seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, mentinut in functie de catre presedintele Bush, este schimbat. Rumsfeld a adunat o serie de critici la adresa sa dupa ce a trimis in razboiul din Irak un numar destul de mic de militari, dotati cu arme de ultima generatie, neluand in seama sfaturile de a trimite un numar mai mare, pentru a finaliza operatiunea de ocupare a tarii.
Presa internationala nu a intarziat sa reactioneze la aceste evenimente. In timp ce presa americana a sustinut schimbarile, presa rusa a avertizat de o viitoare racire a relatiilor SUA -Rusia si de eventuale complicatii de care Moscova s-ar putea izbi in procesul de aderare la Organizatia Mondiala a Comertului. Daca presa franceza si cea germana ii prevad o evolutie anevoioasa presedintelui Bush pentru urmatorii doi an de mandat, presa britanica nu face economie de cuvinte, iar titlurile de pe prima pagina incep de la 'Multumim America' si ajung pana la 'America, momentul zero: Statele Unite se trezesc in sfarsit si ii dau un sut idiotului de Bush' sau 'Este din cauza razboiului, imbecilule!'.
In perioada ce a urmat alegerilor, schimbarile au continuat, astfel ca senatul american a decis includerea a trei noi state membre in NATO, pe fondul lipsei de sustinere in lupta impotriva terorismului. De asemenea, democratii au decis demararea procesului de retragere a trupelor din Irak in urmatoarele 4- 6 luni, urmand a se face presiuni asupra liderilor irakieni pentur a distribui echitabil veniturile din vanzarea petrolului.
La summitul NATO de la sfarsitul lunii noiembrie, s-a stabilit trecerea peste limitarea la proprii membrii si realizarea unui parteneriat global, alcătuit din parteneriate individuale. Parteneriate ar putea fi realizate cu Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, dar si cu Muntenegru, Bosnia - Herțegovina si Serbia. O abordare nouă cu privire la Serbia este că nu i se mai impune condiția predării generalului Radko Mladici. De asemenea se are în vedere invitarea unor state ca Albania, Croația și Macedonia, din Barcanii de Vest, să devină state membre, după summit-ul din 2008.
