La inceputul anului 2006, pe fondul unor indecizii ale comunitatii internationale in ceea ce priveste conflictul dintre miscarea siita Hezbollah si Israel, premierul libanez si-a prezentat propriul plan pentru rezolvarea situatiei. Deciziile șefilor statelor Liban și Israel au provocat un conflict armat la granița comună.
Proiectul prevedea reactivarea acordului de armistitiu din 1949, incetarea imediata a focului si includea si o declaratie de acord asupra mai multor puncte. Printre acestea, un angajament privind eliberarea prizonierilor libanezi si israelieni, prin intermediul Comitetului International al Crucii Rosii (CICR); retragerea armatei israeliene dincolo de “linia albastra” trasata de ONU intre Liban si Israel si revenirea tuturor persoanelor care si-au parasit locuintele; un angajament al Consiliului de Securitate privind plasarea subjurisdictia ONU a sectorului fermelor de la Shebaa; impunerea autoritatii guvernului libanez asupra intregului teritoriu al tarii, cu ajutorul propriilor forte armate legitime.
Cu putin timp inainte ca ONU sa lanseze rezolutia in ceea ce priveste Libanul, zeci de mii de soldati israelieni au fost campati la granita libaneza de sud, iar o serie de tancuri asteapta ordine in apropierea granitei.
In luna iulie, Libanul a aprobat rezolutia ONU cu unele 'rezerve', insa ostilitatile nu au incetat.
'Rezervele', adoptate in unanimitate de catre Guvernul libanez, se refera la absenta din rezolutie a condamnarii "anvergurii agresiunilor israeliene", la lipsa de claritatea a textului in privinta viitorului Fermelor Shebaa si la soarta prizonierilor libanezi detinuti de Israel.
Rezistentele au venit dupa ce liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, daduse deja asigurari ca va respecta decizia Guvernului si orice acord de incetare a focului imediat ce acesta va fi votat in cadrul Consiliului de Securitate al ONU.
Nasrallah anuntase, totodata, ca miscarea pe care o conduce va coopera cu desfasurarea armatei libaneze pana la frontiera, cerere pe care anterior o refuzase.
Textul fusese modificat in ultimul moment, pentru a lua in considerare unele solicitari ale Israelului, care vrea ca in sudul Libanului sa actioneze o forta internationala puternica care sa faca fata gruparii Hezbollah.In ciuda rezolutiei ONU, atat Israelul cat si Libanul si-au continuat, actiunile.
Nici cererile secretarului general al ONU, Kofi Annan, in cadrul turneului pe care l-a intreprins in Orientul Mijlociu, in august, nu au influentat ridicarea blocadei israeliene impotriva Libanului.
Incepand cu luna septembrie, Libanul a inceput sa aiba probleme si pe caile diplomatice, cand, cu ocazia sommetului francofoniei, de la Bucuresti, presedintia libaneza a anuntat ca prezenta oricarui oficial libanez va fi considerata o prezenta in nume propriu si nu va reprezenta statul libanez.
Motivatia a fost faptul ca nu a fost trimisa o invitatie pe numele presedintelui tarii, ci i-a fost adresata premierului. Explicatia este un embargo de participare la evenimente internationale, impus presedintelui, acesta fiind suspectat ca ar sustine terorismul.
In octombrie, carentele din diplomatia libaneza s-au accentuat, dupa ce Premierul libanez nu a vrut sa isi intalneasca omologul israelian.
Ehud Olmert, primul ministru israelian, l-a invitat, in timpul discursului de deschidere a sesiunii de iarna a Knesset-ului, pe premierul libanez, Fouad Siniora, la o intalnire pentru inceperea negocierilor de pace dintre cele doua tari.
Fouad Siniora a declarat ca Libanul va fi ultima tara araba care va semna un tratat de pace cu Israelul, iar primul pas pentru a dovedi ca se doreste pacea trebuie sa il faca Israelul, care trebuie sa se retraga din teritoriile libaneze ocupate.
In luna noiembrie, ministrul libanez al Industriilor, Pierre Gemayel, critic vehement al Siriei, a decedat dupa ce a fost tinta tirurilor lansate de persoane inarmate, in apropiere de Beirut. Persoanele inarmate au deschis focul asupra convoiului in care se afla ministrul. Pierre Gemayel a fost dus, de urgenta, la spital dar a murit din cauza ranilor grave.
Asasinarea ministrului Industriilor a avut loc intr-o perioada in care Libanul trece printr-o criza politica, in urma demisiei a sase ministri pro-sirieni. La numai cateva ore dupa asasinat, biroul ministrului antisirian al Afacerilor Externe, Michel Pharaon, a fost tinta unui atac cu arma de foc.
Statele Unite a condamnat uciderea ministrului libanez pe care a numit-o "un act terorist"."Este o zi foarte trista pentru Liban. Suntem socati de acest asasinat. Il consideram un act de terorism si, de asemenea, un act de intimidare", a declarat subsecretarul de stat al SUA, Nicholas Burns. Si Siria a condamnat uciderea ministrului libanez al Industriilor.
Inaltul reprezentant al UE pentru politica externa, Javier Solana, s-a declarat "consternat" uciderea ministrului antisirian, si a numit asasinatul drept "act de lasitate". Solana considera ca Libanul plateste din nou "un greu tribut pentru dorinta sa de a trai independent si liber".
Ahmed Melli, membru al unui partid pro-sirian din Liban a declarat la televiziunea al-Jazeera:"Condamnam ferm uciderea lui Pierre Gemayel. A fost o actiune pusa la cale de forte care vor sa distruga viitorul Libanului".
Si Marea Britanie a condamnat asasinatul, prin vocea secretarului de stat pentru afaceri externe, Margaret Beckett.
Presedintele Frantei, Jacques Chirac a condamnant, intr-un comunicat "odiosul atentat".
