Teatrul Naţional Radiofonic a înregistrat în această vară una dintre farsele lui Molière, mai puţin frecventate, în comparaţie cu marile sale comedii, dar nu lipsită de farmec, premisă a unui spectacol încântător: „Doctorul zburător”, în traducerea şi adaptarea Puşei Roth. Regia artistică îi aparţine lui Vasile Manta, care a alcătuit o distribuţie excepţională: Mihai Mălaimare, Mircea Albulescu, Ion Haiduc, Marius Rizea, Delia Nartea, Anne-Marie Ziegler, Mihai Niculescu.

Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Noua premieră a TNR va fi difuzată sâmbătă 13 septembrie, la ora 23,00, la Radio România Actualităţi.
Tipuri şi caractere, personaje ale căror nume au devenit substantive comune, sinonime cu tot atâtea trăsături şi comportamente umane, situaţii antologice pentru definirea unei tipologii, replici memorabile, gestică şi mimică pe măsură, toate se regăsesc în multe dintre cele 36 de piese în versuri sau în proză scrise de Molière.

 
Foto: Molière (15 ianuarie 1622 –17 februarie 1673)

Clasic prin examinarea şi valorificarea tipologiei umane, clasic prin viziune, totodată Molière, spirit independent, încalcă regulile cu acea superbă candoare, specifică geniilor în plin secol al canoanelor.

 
Foto: Puşa Roth

Publicată abia în ediţia de Opere complete din 1819, îngrijită de Viollet-le-Duc, satira „Le Médecin volant” („Doctorul zburător”), jucată la Paris, în 18 aprilie 1659, constituie „un remarcabil exerciţiu de tehnică actoricească; intrări şi ieşiri rapide din scenă, deghizări multiple şi aproape simultane într-un ritm alert.” (Luminiţa Petrulian, Molière, „Tartuffe, texte comentate, Bucureşti, Editura Albatros,1987). Titlul pare împrumutat de la Dominique Lanni, iar subiectul de la Edmé Boursault (1638–1701), care va ataca „Şcoala nevestelor” într-o comedie intitulată „Portretul pictorului sau Critica Şcolii nevestelor”, stârnind replica lui Molière din „L’Impromptu de Versailles”. Între „Doctorul zburător” şi „Amorul doctor” sau „Doctor fără voie” există numeroase similitudini. Molière nu a ascuns niciodată faptul că a împrumutat teme şi situaţii, afirmând că: „Je prends mon bien où je le trouve.” („Îmi iau bunul de unde îl găsesc.”) Înaintea lui Molière, Montaigne declarase: „Je ne compte pas mes emprunts, je les pèse.” („Nu-mi număr împrumuturile; le cântăresc.”)

 
Foto: Ediţie de Opere de Molière, Paris, 1773

Influenţa tehnicilor commediei dell’arte, bine asimilate de la partenerul italian al lui Molière, Tiberio Fiorelli, cunoscut pentru „Scaramouche”, se resimte şi aici, ca şi în „Sganarelle sau Încornoratul închipuit” (1660) sau în alte comedii. Într-o listă de eroi celebri ai teatrului comic universal, de la farsa populară la commedia dell’arte sau la comedia de moravuri ori la satiră, numele acestui personaj burlesc, grotesc, ridicol – Sganarelle – este creat de Molière după verbul italian „sgannare”, care înseamnă „a trezi la realitate”, „a arăta adevărul”. Personaje cu acest nume apar în mai multe comedii de Molière: „Doctorul zburător”, „Sganarelle”, „Şcoala bărbaţilor”, „Căsătorie cu de-a sila”, „Amorul doctor”, „Don Juan”, „Doctor fără voie”. Făcând abstracţie de starea socială diferită a unora dintre eroii cu acest nume şi de contextele în care evoluează, o oarecare similitudine tipologică ar putea fi găsită, dar ea nu este de natură să ducă la concluzii semnificative. Situaţia este curentă la Molière: personaje cu acelaşi nume întâlnim în multe dintre piesele sale, fapt de altfel frecvent în dramaturgia secolului al XVII-lea şi a celui următor. Rămâne de văzut dacă în această privinţă, a numelor care fixează caractere, avem sau nu de-a face cu influenţa commediei dell’arte, pentru că tipurile nu sunt atât de exact delimitate. În mod sigur, tradiţia farsei populare franceze era încă foarte puternică.

 
Foto: Mihai Mălaimare, Costin Tuchilă, Anne-Marie Ziegler, Mihai Niculescu, Ion Haiduc, Vasile Manta la înregistrarea spectacolului „Doctorul zburător”

Molière scria într-un ritm ameţitor. Piese mai mult decât notabile se succed cu repeziciune. Nici una nu pare însă scrisă în grabă, nici măcar aceste piese mici, într-un act, ca „Doctorul zburător”. Tema „doctorului fără voie”, isteţ, farseur şi şarlatan, prin care se satirizează medicina şi medicii vremii, este curentă la Molière. În „Doctor fără voie” (1666), dramaturgul reia tema folosită în farsa scrisă cu cinci ani în urmă, „Legătura de vreascuri sau Doctor de nevoie”, al cărei subiect era extras dintr-un fabliau, mică poveste medievală în versuri, specifică literaturii franceze, „Le Vilain mire” („Ţărănoiul ajuns doctor”), text anonim din secolul al XIII-lea. Tipul ţăranului liber din provinciile nordice ale Franţei devenise frecvent în literatura secolului al XIII-lea. Cuvântul „vilain” era rezervat mai ales în fabliaux-uri şi în snoave ţăranului care cultiva de toate cu sagacitate, însurat şi cu o familie mai mult sau mai puţin numeroasă.

 
Foto: Delia Nartea în studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii

Toate aceste elemente caracteristice ale comediilor şi ale tipologiei personajelor moliereşti, ale contextului epocii se regăsesc în versiunea regizorului Vasile Manta, dinamică, subtilă, plină de efecte neaşteptate şi totodată cu un remarcabil echilibru compoziţional. Replicile scânteietoare ale lui Molière, într-o foarte bună traducere, care conservă farmecul limbajului şi trăsăturile stilistice, sunt reliefate pregnant de jocul actorilor, în care se simte bucuria întâlnirii cu un text clasic fermecător. Cu mijloace radiofonice diverse, cu rară virtuozitate (de la schimbarea vocii cu o abilitate extraordinară la planurile atent studiate şi poantele de efect, savuroase, păstrând unitatea stilistică a limbajului), Mihai Mălaimare realizează un rol memorabil în Sganarelle. Mircea Albulescu conturează un Gorgibus care sub aparenţa senilităţii îşi ascunde şiretenia. Personaje expresive creează Ion Haiduc (Gros-René), Marius Rizea (Valère), Mihai Niculescu (Un avocat). Cele două tipuri feminine, Sabine şi Lucille sunt caracterizate eficient şi plastic de Delia Nartea şi Anne-Marie Ziegler.

În încheiere, un fragment din „Doctorul zburător” de Molière:

„Sganarelle: Trebuie să vă mărturisesc că atunci când bolnavii nu vor să urmeze sfatul medicului şi când cad pradă disperării, ce…
Gorgibus: Domnule doctor, umilul dvs. servitor. Vă cer o favoare.
Sganarelle: Despre ce e vorba domnule? Doriţi să vă fac vreun serviciu?
Gorgibus: Domnule, tocmai l-am întâlnit pe fratele dvs., care este distrus din cauza întâmplării cu fiolele…
Sganarelle: E un nemernic, domnule Gorgibus.
Gorgibus: Iar eu vă spun că este disperat că v-a supărat.
Sganarelle: E un beţiv, domnule Gorgibus.
Gorgibus: Hei, domnule, vreţi să-l aduceţi la disperare pe bietul băiat?
Sganarelle: Nu-mi mai spuneţi nimic. Remarcaţi lipsa de pudoare a acestui nemernic care v-a căutat pentru a vă ruga să ne împăcăm. Vă rog să nu-mi mai vorbiţi despre el.
Gorgibus: Pentru numele lui Dumnezeu, domnule doctor! Faceţi asta de dragul meu. Dacă sunt capabil să vă oblig la un asemenea gest, o voi face din toată inima. Mi-am luat acest angajament.
Sganarelle: Nu mă mai rugaţi cu atâta insistenţă, căci am făcut un jurământ să nu-l iert niciodată. (Pauză. Oftează.) Bine, m-aţi înduioşat. Îl iert.Vă asigur că asta mă enervează foarte tare, dar am să mă împac cu el ca să vă fac plăcere. Adio, domnule Gorgibus.
Gorgibus: Domnule, umilul dvs. servitor! Merg să-l caut pe acest sărman băiat pentru a-i da vestea cea bună.”