Eurooptimism: Febra socială şi criza financiară - de Corina Creţu

Pretextul declanşării protestelor sociale din ultimele zile l-a reprezentat adoptarea în Camera Deputaţilor a Legii care permitea creşterea salariilor în sistemul educaţiei publice cu circa 50 de procente.  Lege care a fost adoptată în unanimitate, după ce a tot zăcut prin diverse sertare, şi după ce fusese adoptată în aprilie şi în Senat.

Acum se vorbeşte de populismul Legii, deşi  populistă nu este decât unanimitatea votului, care, în paranteză fie spus, l-a costat funcţia de ministru pe domnul Adomniţei. Se face legătura cu perioada pre - electorală, partidele se acuză unele pe altele şi toate Guvernul de folosirea „pomenilor” electorale, dar şi asta este tot demagogie.

O conjunctură politică nefericită a împiedicat adoptarea unei legi a salarizării funcţionarilor publici, fără de care este imposibil să se asigure o salarizare decentă şi stimulativă nici educatorilor, nici medicilor, nici altor categorii de angajaţi din sectorul public al economiei.
La rândul lor sindicatele, cu mici excepţii, au abdicat de la datorie şi se fac simţite mai ales în perioada negocierilor salariale, care coincid cu perioada discutării şi adoptării bugetului de stat. Consiliul Economic şi Social a ajuns o fantomă, iar Guvernul nu are nici cel mai mic apetit pentru dialog social.

De fapt, în ultimii patru ani am asistat la o deteriorare continuă a păcii sociale, care nu a fost receptată ca atare, deoarece a fost suficient de lentă pentru a nu produce izbucniri de violenţă socială şi nici o amplificare a mişcărilor greviste. De altminteri Varujan Vosganian, ministrul de finanţe trecea la capitolul realizări ale guvernului Tăriceanu faptul că în ultimii doi ani în România nu a avut loc nicio grevă. Nu e meritul său, ci o consecinţă a faptului că până acum emigrarea a funcţionat pe post de supapă socială.

Nu mai este cazul, dacă ne gândim la pericolul intrării în recesiune a economiei europene, ca urmare a crizei financiare globale. Spania, ţara în care lucrează cei mai mulţi constructori români, se confruntă cu o scădere dramatică a activităţii în sectorul imobiliar. Italia, altă ţară în care lucrează mulţi români, are şi ea grave probleme economice.

Nu ştiu cât de mare va mai  fi creşterea economică în 2009, dar este de aşteptat o încetinire a creşterii. Întrebarea este: va genera economia românească anul viitor şi în următorii ani suficiente locuri de muncă, astfel încât să absoarbă mâna de lucru disponibilizată pe pieţele spaniolă şi italiană?

Anul 2009 este unul extrem de sensibil pentru economia României, şi trebuie ca românii să ştie acest lucru. De aceea este nevoie de o guvernare puternică şi stabilă, capabilă să ia măsuri decisive şi drastice, dacă realităţile o impun, inclusiv rezolvarea problemelor salarizării funcţionarilor publici.  Iar o guvernare puternică şi stabilă trebuie să rezulte din voinţa electoratului, exprimată prin felul în care vor vota la sfârşitul lunii noiembrie.

Nu putem fi la adăpost de consecinţele crizei financiare globale, cum nu putem trata febra socială cu jumătăţi de măsură sau cu decizii ale Curţii Constituţionale. Putem însă reduce efectele acestei crize, prin politici publice de calitate şi printr-o cheltuire responsabilă a banului public. Adică prin bună guvernare, concept care nu are priză la cei care ne conduc acum.

Dintr-o dată criza financiară şi febra socială au schimbat miza alegerilor parlamentare, şi sper că acest lucru se va reflecta şi în dezbaterea publică din perioada următoare. Este vremea ca lumea politicii româneşti să se cupleze la realităţile societăţii, şi să ofere soluţii unor probleme cu adevărat grave, a căror rezolvare au tot amânat-o politicienii şi guvernanţii în ultimii patru ani.