Corespondență din Roma de la Raluca Niță - Autoritatile italiene anuntau, in perioada
01.02.2006 - 03.03.2006, existenta virusului H5N1. si deci a gripei aviare. in regiunile Puglia, Sicilia, Calabria si Umbria (19 lebede contaminate). Ultimul raport, realizat in intervalul 26 aprilie - 26 mai confirma: in Italia nu exista nici un caz suspect de gripa aviara.
Cum au reusit italienii intr-un timp record sa se elibereze de situatia initiala? In primul rand, punand in practica o adevarata politica de prevenire a contagiunii. Inca din luna octombrie a anului trecut, guvernul impreuna cu Istituto Zooprofilattico Sperimentale delle Venezie, unitatile sanitare locale si cu nou-nascutul ''Centro di referenza nazionale (OIE/FAO) per l'influenza aviaria'' au pus la punct un ''plan de monitorizare nationala'' care se oglindeste din plin in cerintele Comunitatii europene.
Initial, planul avea drept obiectiv valutarea riscurilor si analizarea permanenta a datelor obtinute, evident, in urma monitorizarii situatiei-la scurte intervale de timp, in fiecare regiune in parte. Cu alte cuvinte, fie ca se confirma cazuri suspecte, fie ca nu se confirma, autoritatile au decis sa verifice periodic, prin examene serologice, fiecare zona rurala, salbatica sau ferma agricola in parte. Sistemul de control a fost organizat in asa fel incat sa furnizeze informatii care sa garanteze activarea unui al doilea sistem numit ''de alerta imediata''.
Italienii, care au combatut impotriva gripei aviare si in 1997, stiu ca zonele cele mai expuse sunt cele cu o clima foarte umeda unde virusul isi gaseste culcusul ideal. Planul de monitorizare va expira la 31 decembrie 2006.
Controalele se fac la nivelul intregului teritoriu dar tin cont de fluxul pasarilor migratoare, densitatea fermelor agricole, speciile de pasari de curte, fluxurile comerciale etc. O atentie paticulara a fost rezervata crescatoriilor de tip rural, crescatorii mici care efectueaza un comert la nivel local. Planul este conceput in cele mai mici detalii. Fiecare specie de pasari reprezinta un capitol aparte si un mod de actiune diferit de celelalte.
Planul demonstreaza si o cunoastere aprofundata a teritoriului (numar de ferme, numar de crescatorii, numar de crescatori rurali etc). Dupa efectuarea controalelor (cel putin doua intr-un interval de timp foate scurt) probele de sange sunt trimise la Istituto Zooprofilattico Sperimentale.
Rezultatele analizelor sunt trimise apoi unitatilor sanitare locale (ASL) care la randul lor le vor trimite, prin intermediul Centrului national de referinta, Ministerului Sanatatii. Prin urmare, ne aflam in fata unui sistem in lant cu o acoperire totala a teritoriului care responsabilizeaza toate organele si autoritatile competente.
